3 definiții pentru adevăsire adăvăsire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adăvăsire sf vz adevăsire[1]

  1. Cuvântul-titlu adevăsire nu este consemnat în acest dicționar. — Ladislau Strifler

ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v. // B: cf. L ante 1693, 125r-125v. 2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte și adevăsîndu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. odaveszni. Vezi și adevăsit, neadevăsit. Cf. pojivăi; bătogi, mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

adevăsí, adevăsésc, vb. IV (înv.) a cheltui, a risipi, a consuma.

Intrare: adevăsire
adevăsire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adevăsire
  • adevăsirea
plural
  • adevăsiri
  • adevăsirile
genitiv-dativ singular
  • adevăsiri
  • adevăsirii
plural
  • adevăsiri
  • adevăsirilor
vocativ singular
plural
adăvăsire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăvăsire
  • adăvăsirea
plural
  • adăvăsiri
  • adăvăsirile
genitiv-dativ singular
  • adăvăsiri
  • adăvăsirii
plural
  • adăvăsiri
  • adăvăsirilor
vocativ singular
plural