6 definiții pentru acolisire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acolisire sf [At: (a. 1818) GCR II, 221 /18 / Pl: ~ri / E: acolisi] 1 (Mol; înv) Ținere de capul cuiva (cu intenții rele) Si: acolisit1 (1), acolisitură (1). 2 (Îvr) Păstrare a ceea ce este cucerit Si: acolisit1 (2), acolisitură (2).

ACOLISÍ, acolisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) 1. A se lega, a se agăța de cineva, a se ține de capul cuiva cu dușmănie. 2. A nu lăsa din stăpânire ceea ce a cucerit odată. – Din ngr. ekóllissa (aor. lui kollô „a (se) lipi”).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

acolisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se acoliséște, imperf. 3 sg. se acoliseá; conj. prez. 3 să se acoliseáscă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

acolisí, (-sésc, -ít), vb. – A prinde, a apuca. < Ngr. ἀϰολλῶ „a se lipi”, aorist ἀϰόλλησα. Sec. XVII, azi puțin folosit. – Der. acolisitor, adj. (tenace, încăpățînat); acolisitură, s. f. (încăpățînare, stăruință).

ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”). Vezi și acolisitură.

acolisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acolisésc, imperf. 3 sg. acoliseá; conj. prez. 3 sg. și pl. acoliseáscă

Intrare: acolisire
acolisire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acolisire
  • acolisirea
plural
  • acolisiri
  • acolisirile
genitiv-dativ singular
  • acolisiri
  • acolisirii
plural
  • acolisiri
  • acolisirilor
vocativ singular
plural