ACELA, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. pron. dem. (postpus) 1. Pron. m. și f. (postpus) (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; însemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. Adj. pron. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl.: acelora. - Var.: (înv.) acel, acea pron. dem.] - Lat. *ecce-i lu, ecce-i la.

ACELA, ACEEA Ca acela (sau ca aceea, aceia(lea) etc.) (fam.; cu valoare de superlativ) = Însemnat, extraordinar, puternic: Eram cu toții la masă, sub bolta de viță; Gavril aducea niște fripturi ca acelea. Toți își lăsară furculițele și cuțitele și începură să bată din palme. (MIHAIL SADOVEANU) Unde nu dă o căldură ca aceea și se topește omătul. (ION CREANGĂ) Care dintre voi se simte destoinic a împărăți peste o țară așa de mare și bogată ca aceea…? (IDEM)