aborî, aborăsc, (oborî), v.t. (reg.; înv.) 1. A doborî, a dărâma, a răsturna. 2. A ucide, a nimici. – Var. a lui oborî (Șăineanu).

aborî, aborăsc, (oborî), vb. intranz. – (reg.; înv.) 1. A doborî, a dărâma, a răsturna 2. A ucide, a nimici (Antologie, 1980). – Var. a lui oborî (< sl. oboriti „a răsturna”) (Miklosich, Cihac, cf. DER; Șăineanu).

aborî, aborăsc, (oborî), vb. intranz. – A doborî, a ucide (Antologie 1980). – Din sl. oboriti.