2 definiții pentru ațintare ațântare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ațintare sf [At: MARCOVICI, D. 218 / V: (reg) ațân~ / Pl: ~ări / E: aținta] 1-4 Ațintire (1-4). corectată

ațântare sf vz ațintare

Intrare: ațintare
ațintare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațintare
  • ațintarea
plural
  • ațintări
  • ațintările
genitiv-dativ singular
  • ațintări
  • ațintării
plural
  • ațintări
  • ațintărilor
vocativ singular
plural
ațântare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațântare
  • ațântarea
plural
  • ațântări
  • ațântările
genitiv-dativ singular
  • ațântări
  • ațântării
plural
  • ațântări
  • ațântărilor
vocativ singular
plural