AȘEZĂTOR, -TOARE adj. sm. f. 1 ‡Împăciuitor: și firea și fața îi lăuda a fire blînd, milostiv și ~ (GR.-UR.) ¶ 2 ‡Întemeietor: fericim pre așăzătorii de școale (C.-RAD.) ¶ 3 ‡Care se așază pentru mai multă vreme într’un loc, stabil: să râmîie și ~i, să nu se mai ducă (NEC.) ¶ 4 Olten. Care pune la cale o logodnă, o căsătorie [așeza].