văratic, ~ă [At: ANON. CAR. / V: ~tec a, sn / Pl: ~ici, ~ice / E: vară + -atic; 14-18 cf și văra] 1 a Care ține de vară (1) Si: estival (3), (îvr) văros² (1). 2 a Caracteristic verii (1) Si: estival (1), (îvr) văros² (2). 3 a Care se manifestă vara (1) Si: estival, (îvr) văros² (3). 4 a (D. obiecte de îmbrăcăminte) Care este adecvat verii (1). 5 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Comunicativ (1). 6 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Prietenos. 7 a (Trs; fig; d. oameni sau d. firea lor) Vioi (4). 8 a (Îe; îf văratec) A fi ~tec de gură A fi vorbăreț. 9 a (D. plante) Care ajunge la maturitate în timpul verii (1). 10 a (D. plante) Care face fructe timpurii. 11 a (D. unele varietăți de fructe) Care se coace vara (1) (de timpuriu) Si: (reg) oarzăn, orzaștin, orzatic, pârgav, pârgaviț, timpuriu. 12 a (Reg; d. vaci) Care fată înainte de termen. 13 a (Trs; Olt; d. locuri) Care este expus la soare și a cărui vegetație apare de timpuriu Si: (reg) văros² (4), (pbl) vărat² (1). 14 sn Vărat¹ (1). 15 sn (Spc) Loc favorabil pășunatului, mai ales la munte, pe care sunt ținute animalele erbivore, mai ales oile, de primăvara până toamna. 16 sn Vărat¹ (2). 17 sn (D. păsările migratoare) Petrecere a verii, într-un anumit loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc. 18 sn Loc care oferă condițiile necesare procurării hranei, reproducerii etc., în care își petrec vara păsările migratoare și peștii migratori.

văratic, -ă adj., s.n. I adj. 1 Care ține de vară, care este specific verii; care se manifestă vara. Cerul mai mult senin, dar cu averse văratece (TUD.). 2 (despre plante) Care se dezvoltă, ajunge la maturitate în timpul verii. ♦ (mai ales despre fructe) Care se coace vara; timpuriu. 3 (reg.) Care este expus la soare și a cărui vegetație apare timpuriu. II s.n. 1 Locul unde sînt duse oile vara la pășunat. 2 Ținere a animalelor erbivore, în special a oilor, de primăvara pînă toamna, în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte. 3 Perioadă din timpul verii cînd oile sau alte animale sînt ținute în pădure sau în braniște. 4 Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat. • pl. -ci, -ce. și văratec, -ă adj., s.n. /vară + -atic.

Văratic n. mânăstire de maici în jud. Neamțu, zidită în 1593 sub Ieremia Movilă. Pozițiune încântătoare.

văratec, ~ă a, sn vz văratic

Văratec, m-re în com. Agapia, jud. Neamț, construită în 1808, complex monastic caracteristic pentru sec. 19. Muzeul m-rii posedă o importantă colecție de icoane și broderii.