viola vt [At: LAURIAN, F. 201/26 / P: vi-o~ / Pzi: ~lez, (îvr) viol, 3 vioală / E: lat violare, fr violer] 1 A încălca o lege, un angajament, o convenție, un drept etc. 2 A acționa prin forță, încălcând legalitatea, pentru a pătrunde undeva. 3 A deschide ceva prin abuz sau cu intenții frauduloase. 5 A trata ceva considerat intangibil sau sacru fără respectul cuvenit Si: a pângări¹, a profana. 6 A comite un viol (1) Si: a batjocori (3), a silui, (rar) a violenta (4), (înv) a ruguci², (reg) a căzni¹ (3).

VIOLA L., PANSELE, VIOLETE, TOPORAȘI, VIORELE, fam. Violaceae. Gen originar din Africa, America, Asia, Australia, Europa, Noua Zeelandă, peste 150 specii, anuale, bienale sau perene, erbacee sau semilemnoase. Frunze alterne sau radicale, lung-pețiolate, ovate sau cordiforme, cu stipele. Flori solitare, rar cîte 2, în axa frunzei, 5 sepale, un apendice la bază, 5 petale, cea dedesubt mai mare decît celelalte purtînd un pinten, 5 stamine. Fruct, capsulă.