tacit, ~ă [At: HELIADE, O. I, 318 / Pl: ~iți, ~e / E: fr tacite] 1-2 a, av (D. un acord, o convenție, o înțelegere etc.) (Care este) neexprimat formal, dar subînțeles și admis ca atare Si: (rar) tăcut² (8). 3 a (Îvr) Nerostit cu voce tare. 4-5 a, av (Care este) executat în tăcere.

Tacit m. celebru istoric roman, remarcabil prin gravitatea, energia și conciziunea stilului său: Anale, Datinile Germanilor (55-135).

Tacit m. împărat roman, domni șase luni și fu asasinat de soldați (275).