7 definiții pentru Sion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Sion n. 1. munte pe care era zidit Ierusalimul; 2. (poetic) Ierusalim.

Sion m. 1. (Constantin), publicist, autorul unei Arhondologii a Moldovei (1795-1858); 2. (Gheorghe), poet și fabulist român (1822-1892).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Lauda Sion (lat. „laudă Sionului”), secvență (I, 1) ce se cântă cu ocazia sărbătoririi „Corpus Domini”. Textul (24 de strofe a câte 3-5 versuri) a fost compus de Toma d’Aquino în 1264 iar melodia (în modurile VII și VIII) derivă din cea a unei alte secvențe, Laudes crucis attollamus, de Adam de St. Victor (sec. 12). L. este una din cele cinci secvențe păstrate în misă*. Melodia ei a stat la baza a numeroase elaborări polif. (de la organum* la motet*) printre care, mai cunoscute, sunt cele scrise de Palestrina [două la 8 voci (2) și una la 4 voci]. Mendelssohn-Bartholdy a scris o cantată* pentru cor și orch. intitulată L.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Sion (Muntele Sionului), numele unei coline în vechiul Ierusalim, ca și al noii cetăți ridicate pe acest munte, situată la sud de templu și la nord de scăldătoarea Siloamului. Este identificat sub aspect religios cu Ierusalimul, iar după interpretarea sfinților părinți ai Bis. creștine Sionul este Biserica lui Iisus. ♦ Denumirea simbolică a orașului sfânt și simbol al Israelului pentru evreii din diaspora.

SION, George (1822-1892, n. Mamornița, azi în Ucraina), scriitor român. Acad. (1868). Secretar general al Societății Academice Române (1879-1880). Bogată activitate publicistică pe teme politice, sociale, economice, culturale. Memorialistică („Suvenire contimpurane”), relevând remarcabile calități de evocator, și impresii de călătorie („Peregrinagiu la Neamț”); traduceri din Voltaire, Molière, Lamartine ș.a.

SION [siõ] (germ. SITTEN [zítən]), oraș în SV Elveției, centrul ad-tiv al cantonului Valais, situat pe fl. Ron, la 80 km S de Berna; 27,1 mii loc. (2000). Piață pentru flori, fructe și vin. Ind. electrotehnică, de prelucr. a lemnului și tutunului, textilă și alim. Muzeu de istorie adăpostit în castelul Valère. Stațiune climaterică și centru turistic. Bisericile Notre Dame de Valère (1055) și și Saint-Théodule (1516). Ruinele castelului Tourbillon (sec. 13); catedrală gotică Notre Dame du Glarier (sec. 15); Primăria (1660); casa Supersaxo (1505); Turnul Sionului, azi Muzeu de arte frumoase. Cunoscut în timpul Imperiului Roman cu numele de Sedunum. Sediul unei episcopii din sec. 6. Capitala comitatului Vallese (din 979).

SION, colină fortificată din vechiul Ierusalim; sinonim biblic al Ierusalimului. Cucerită de regele David, care și-a instalat aici reședința.

Intrare: Sion
Sion
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Sion
  • Sionul
plural
genitiv-dativ singular
  • Sionului
plural
vocativ singular
plural