!Shetland (Insulele ~) (engl.) [pron. șetlănd] (desp. Shet-land) s. propriu f. pl. art.

SHETLAND DE SUD (SOUTH SHETLAND ISLANDS) [sauθ ʃetlənd ailəndz], arh. britanic nelocuit, situat în S Oc. Atlantic, în Teritoriul Antarctic Britanic, între Țara de Foc și Țara Graham, la 150 km N de Pen. Antarctică și 885 km SE de Capul Horn, între 61° și 63° lat. S și între 54° și 63° long. V, extins pe 510 km lungime; 4,7 mii km². Este alcătuit din 11 ins. mari și numeroase insulițe de origine vulcanică. Ins. pr.: Livingston, King George, Deception, Elephant. Relief muntos de origine vulcanică, acoperit în mare parte de zăpezi persistente și ghețari. Alt. max.: 2300 m. Climă subpolară. Bază de pescuit. Descoperit în 1819 de marinarul englez William Smith.

SOUTH SHETLAND ISLANDS v. Shetland de Sud.