selát V. solac.

solac sm [At: SIMION DASC, LET. 109 / V: (îvr) selat (S și: sellat / Pl: selați) / S și: solak / Pl: ~aci, ~achi / E: tc solak, ngr σέλακος] Arcaș pedestru care făcea parte din grupul de ieniceri ai corpului de gardă al sultanului, însoțindu-l pe acesta la ceremonii, la alaiuri etc.

solác m. (turc. solak stîngacĭ). Vechĭ. Soldat dintr’un corp de 400 de ienicerĭ, arcașĭ aĭ gardeĭ imperiale, dintre care 60, cu șefiĭ lor, mergeaŭ lîngă calu sultanuluĭ la alaĭurĭ. – Și selát (după ngr.).

JOHORE (SELAT TEBRAU), strâmtoare în SE Asiei, între pen. Malacca și ins. Singapore; 51 km lungime și 1,2 km lățime, traversată de un pod (inaugurat în 1990) în zona orașului Johor Baharu.

SELAT TEBRAU v. Johore.