Secu n. mănăstire de călugări în jud. Neamțu, zidită la 1560 sub Al. Lăpușneanu; ocolită de munți, ea are înfățișarea unei cetățui. Lupte între Eteriști și Turci (1821).

Secu, m-re în com. Vânători-Neamț, jud. Neamț, ctitorită în 1602 de Nestor Ureche pe locul unei așezări monastice din sec. 16. Către 1850 bis. a fost simplificată, vechiul pridvor fiind închis și supraînălțat cu o turlă, iar spre vest adăugându-se un alt pridvor. La turnul de sud-est este încastrată pisania pusă de Vasile Lupu inițial la Cetatea Neamțului, remarcabilă pentru decorația sculptată, în care este înscrisă stema Moldovei.

SECU 1. Lac antropic, realizat în 1963 pe râul Bârzava, la 10 km E de municipiul Reșița, pentru alimentarea cu apă a acestuia. Supr.; 105 ha; vol.: 15,13 mil. m³. 2. Stațiune climaterică și de odihnă, de interes local (de fapt, un complex turistic), situată într-o zonă împădurită de la poalele NV ale m-ților Semenic, pe valea râului Bârzava, la 280 m alt., în extremitatea estică a lacului Secu (jud. Caraș-Severin). 3. Com. în jud. Dolj, situată în zona piem. Bălăciței, pe cursul superior al râului Mascot; 1.311 loc. (2005). În satul Comănicea se află biserica Sf. Nicolae (1868), iar în satul S., două biserici de lemn, cu același hram – Sf. Nicolae, una construită în anii 1716-1718 de Lațcu Glogoveanu (refăcută în 1864 și reparată în anii 1905 și 1927), iar alta ridicată în 1831 (reparată în 1864 și 1936). 4. Mănăstirea ~ v. Vânători-Neamț.