1) scot m. (pol. rut. rus. skot, vită. vsl. skotŭ, ca lat. pecunia, banĭ, d. pecu, vită. V. scotină, socot). Vechĭ. O monetă ideală care valora doĭ groșĭ.

Duns Scot m. teolog și filozof medieval, unul din interpreții cei mai subtili ai filozofiei, scolastice și reprezentantul realismului (1274-1308).

DUNS SCOT [danz scət] (SCOTUS), John (c. 1265-1308), filozof și teolog scoțian. Franciscan. Sub influență augustină, s-a opus tomismului, făcând distincții ingenioase între obiectul credinței și obiectul rațiunii, între teologie și filozofie, fapt pentru care Biserica i-a acordat titlul de Doctos subtilis. Autor al „Tratatului despre primul principiu”.