romano-catolic, ~ă [At: BENIUC, M. C. I, 107 / Pl: ~ici, ~ice / E: roman³ + catolic] 1 a Care ține de biserica catolică (3). 2 a Care aparține catolicismului. 3 smf Catolic (8).

romano-catolic adj. m., s. m., pl. romano-catolici; adj. f., s. f. romano-catolică, pl. romano-catolice

ROMANO, Giulio (zis și Giulio Pippi) (1492 sau 1499-1540), pictor și arhitect italian. Însemnat elev al lui Rafael, cu care a colaborat la frescele Vaticanului și pe care le-a terminat după moartea acestuia („Transfigurația”). Din 1527 s-a stabilit la Mantova, unde a construit palatul „del Te”, pe care l-a decorat cu fresce. Printre creațiile sale arhitecturale se numără și vilele Madama și Lante din Roma.

ROMANO, Dionisie (Dimitrie) V. Dionisie.

DIONISIE ROMANO (1806-1873, n. Săliște, jud. Sibiu), prelat român. M. de onoare al Acad. (1868), prof. la seminariile din Buzău și București. Episcop de Buzău (1865-1873). Participant la Revoluția de la 1848 din Țara Românească și la mișcarea unionistă. Inițiator al „Bibliotecii religioase-morale” în care a publicat scrieri proprii („Geografie sfântă”, „Hermeneutica”) și traduceri din Sf. Augustin, Chauteaubriand.

GIULIO ROMANO (Giulio Pippi, zis ~) (1492 sau 1499-1546), pictor, arhitect și desenator italian. A lucrat cu Rafael la Vatican și la Villa Farnesina. A decorat catedrala din Mantova și a elaborat planul urbanistic al acestui oraș.

OSSERVATORE ROMANO, L’~, principalul organ de presă al Vaticanului, care apare zilnic, la Roma, din 1861. După 1870, organ oficial al sfântului Scaun, care a devenit și proprietarul său (1885).

ROMANO-CATOLIC v. Catolic.