Roma f. oraș în Italia pe Tibru, cap. regatului Italiei și reședința Papei: 650.000 loc. Orașul cel mai bogat în amintiri istorice, în monumente antice, în edificii religioase, în capodopere artistice; Roma se mai numește și Cetatea eternă, căci, după ce pierdu dominațiunea politică, urmă a fi capitala întregei lumi catolice (roman).

URBI ET ORBI (lat.) către oraș (către Roma) și către Univers – Benedicțiunea papală către credincioșii de pretutindeni. În sens larg, a vesti urbi et orbi, a declara un lucru în auzul tuturor.

Mai bine primul într-un sat decît al doilea la Roma – Sînt cuvintele lui Cezar. Se povestește că, trecînd într-o zi printr-un mic cătun din Alpi, Cezar s-a oprit în piață unde se dădea o vajnică luptă pentru alegerea căpeteniei satului. Însoțitorii săi s-au mirat: „Cum, și aici în coclaurile acestea se luptă oamenii pentru șefie?” – „Nu rîdeți – le-a răspuns viitorul dictator – aș prefera eu însumi să fiu primul într-un sat decît al doilea la Roma”. Se citează spre a sublinia preferința pentru întîietate. IST.

Tous les chemins mènent à Rome (fr. „Toate drumurile duc la Roma”). Într-adevăr, în epoca de glorie a imperiului roman, toate cele 29 căi publice care făceau legătura cu restul țării și cu provinciile cucerite, duceau la Roma, centrul acestui imperiu, pentru transportarea trupelor, alimentelor, bogățiilor. Fustel de Coulanges, în cartea sa La cité antique (1864) mai adaugă și faptul că Roma ajunsese un loc de pelerinaj religios. Unii pelerini spuneau că se duc la „cetatea antică”, alții la „cetatea sfîntă”, alții la „cetatea eternă”, prin toate aceste denumiri înțelegindu-se însă că e vorba tot de Roma. Aceasta ar fi sorgintea proverbului francez: Tous les chemins mènent à Rome (sau, la singular: tout chemin mène à Rome = orice drum duce la Roma). Pierzîndu-se sensul propriu de călătorie, expresia și-a păstrat astăzi sensul figurat, care arată că diferite mijloace pot duce la același scop și mai multe căi la același rezultat, așa cum altă dată drumurile felurite duceau toate la Roma. FOL.

Urbi et orbi (lat. „În oraș și în lume”) – formulă pontificală, care însoțește rugăciunea papei, în anumite zile de sărbătoare, cînd binecuvîntează pe credincioșii din oraș (e vorba de Roma) și din toată lumea. Cu timpul sensul religios a fost abandonat și astăzi se folosește cu semnificația de: „peste tot, pretutindeni”. Ziarele, radioul, televiziunea transmit știri urbi et orbi. Balzac spune în Faimosul Gaudissart că voiajorii comerciali sînt „însărcinați să prezinte cu dibăcie urbi et orbi, la Paris și în provincie, slăninuța friptă pe grătar a Anunțurilor și a Prospectelor”. „O poemă ca Testament (de Tudor Arghezi) nu mai trebuie interpretată, presupusă fiind ca unanim cunoscută. Urbi et orbi.” („Gazeta literară”, nr. 584).

Voi sînteți urmașii Romei? – Eminescu, Scrisoarea III – După ce glorifică vremile de care se-nvredniciră cronicarii și rapsozii, poetul deplînge că „veacul nostru ni-l umplură saltimbancii și Irozii”. Tot ce e perfid și lacom, toți flecarii și iloții, toți se dau drept patrioți. „Voi sînteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!/ I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni!” Eminescu se referă la politicienii care, reîntorși de la Paris unde și-au făcut studiile „prin lupanare și cafenele”, își închipuiau că pot să aducă țării mari înnoiri. Poetul compară vitejia de odinioară cu patriotismul de paradă al pretinșilor reformatori. Expresia e adresată satiric celor care se împăunează în vorbe cu trecutul glorios, dar nu-l confirmă de loc prin faptele lor. LIT.