ROȘCA, Radu (1908-2005, n. Eliza-Stoenești, jud. Ialomița), matematician român. Stabilit în Franța. M. de onoare al Acad. (2001), prof. univ. la București, Toulouse și Sfax (Tunisia). A introdus conceptul de subvarietate pseudoizotropă din spații pseudoriemaniene. Lucrări privind geometria diferențială și aplicațiile în mecanică, relativitatea generală și fizica teoretică („Geometria diferențială a congruentelor în spațiul eliptic”, „Varietăți izotrope și pseudoizotrope incluse într-o varietate relativistă”, „Introduction in Relativity and Pseudo-Riemannian Geometry”). Deținut politic („1950-1964”).

ROȘCA, Grigorie (c. 1500-1570), mitropolit român. Egumen la Probota (1523-1546), mitropolit al Moldovei (1546-1551). A restaurat și executat noi lucrări la Voroneț și Probota.

ROȘCA, Alexandru (1906-1996, n. sat Călata, jud. Cluj), psiholog român. Acad. (1991), prof. univ. la Cluj-Napoca. Lucrări de psihologie generală aplicată și pedagogică („Probleme de defectologie”, „Metodologie și tehnici experimentale în psihologie”, „Creativitate, modele, programare”, în colab., „Sinteze de psihologie generală”, „Determinismul psihologic”).

ROȘCA, Dumitru (1895-1980, n. Săliște, jud. Sibiu), filozof român. Acad. (1974), prof. univ. la Cluj-Napoca. Autor al unor lucrări de istoria filozofiei („Influența lui Hegel asupra lui Taine”, „Însemnări despre Hegel”) și al unei încercări originale de sinteză filozofică („Existența tragică”). Traduceri din opera lui Hegel. Eseuri („Studii și eseuri filozofice”), memorialistică („Oameni și climate”).