Regina Prenume feminin la modă astăzi aproape la toate popoarele europene, Regina (răspîndit mai ales în Transilvania sub forma Reghina) reproduce numele pers. lat. Regína. Identic cu subst. regina (derivat feminin cu suf. -ina), Regína se încadrează în seria numelor proprii romane care au la bază subst. rex, regis (îl vom aminti doar pe Regulus, devenit celebru prin unul dintre purtătorii săi, consulul Mareus Atilius Regulus, sec. 3 î.e.n.; făcut prizonier de cartaginezi în primul război punic și trimis la Roma pentru a convinge senatul să accepte pacea, acesta pledează pentru continuarea războiului, fapt care face ca, după întoarcerea în captivitate, să fie torturat și ucis). Cum lat. rex, regis și regina s-au păstrat în limba română (rege și regină), numele personal în discuție (ne referim la forma mai nouă Regina) are semnificație clară pentru noi, fenomen extrem de rar astăzi (în cele mai multe cazuri, legătura dintre numele personal și cuvîntul sau cuvintele de la care provine nu mai poate fi refăcută decît de specialiști, iar uneori nici măcar de aceștia). Pătruns în onomasticonul creștin și popularizat prin cultul unei martire din sec. 3 (deci în apus numele este calendaristic), iar mai tîrziu și prin romanele pastorale spaniole, Regina se răspîndește în Europa, ajungînd în cele din urmă în Transilvania, prin intermediar german sau maghiar (așa se explică forma Reghina; preluat din franceză sau italiană, numele apare sub forma Regina). În germană însă este posibil ca numele latinesc să se fi confundat cu hipoc. Regin(e), de la numeroasele compuse vechi germanice de sus cu regin- „puternic” (pentru semnificație și alte exemple, → Ramon); nu este exclus ca acest nume, ajuns la noi prin populația germană din Transilvania să stea la baza unor toponime ca Reghin sau Reghinești ☐ Engl. Regina, fr. Regine, Regina, Reine, germ. Regine, it. Regina, magh. Regina, bg., rus. Reghina.