PODU CALULUI, masiv muntos în m-ții Buzăului, extins sub forma unei culmi prelungi, pe direcție NV-SE, între văile râurilor Buzău (V) și Bâsca Mare (E și S). Alcătuit din fliș grezos cu intercalații șistoase, fliș bituminos cu gresii și conglomerate. Alt. max.: 1.439 m (vf. Podu Calului).

PODU DÂMBOVIȚEI, depresiune intramontană, de origine tectonică, situată în culoarul Rucăr-Bran din E Carpaților Meridionali, pe valea superioară a Dâmboviței. Este închisă de versanți calcaroși, abrupți, care prezintă numeroase forme carstice (peșteri, doline, chei) pe văile Dâmboviței și Dâmbovicioara. Este o zonă turistică pitorească, străbătută de șoseaua modernizată Pitești-Câmpulung-Rucăr-Bran-Brașov. Expl. forestiere și de calcar. Creșterea ovinelor.

PODU GIURGIULUI, lac glaciar în m-ții Făgăraș, la 2.264 m alt.; 0,22 ha. Ad. max.: 3 m.

PODU ILOAIEI 1. Lac de acumulare creat pe cursul inf. a râului Bahlueț, pe terit com. omonime. Supr.: 150 ha; vol.; 13,4 mil. m³. Utilizare complexă (irigații, pescuit, regularizarea viiturilor). 2. Com. în jud. Iași, situată în C. Jijiei, în zona de confl. a râului Bahlueț cu Bahlui; 9.836 loc. (2003). Nod feroviar și rutier. Expl. de argilă și nisip. Prelucr. lemnului. Centru viticol și de vinificație. Piscicultură. Pe terit. satului P.I., menționat documentar în 1646, a fost descoperite fragmente ceramice din Neolitic, de la sfârșitul Epocii bronzului și din feudalismul timpuriu. Han (1830) și biserica Sf. Nicolae (sec. 18, renovată în 1832), în satul P.I.

PODU TURCULUI, com. în jud. Bacău, situată în SSV colinelor Tutovei, pe râul Zeletin; 5.112 loc. (2003). Nod rutier. Fabrici de tricotaje, de prelucr. a lemnului și de produse alim. Creșterea bovinelor. Centru pomicol. Prelucr. artistică a răchitei și papurei. Pe terit. satului Căbești, menționat documentar în 1505, au fost descoperite vestigiile unei așezări carpice din sec. 2-3, deasupra cărora au fost identificate urmele uneia de tip Sântana de Mureș (sec. 4 d. Hr.), din care s-au recuperat vase ceramice, obiecte de uz casnic, fibule ș.a. Satele P. t., Bălănești, Giurgioana și Lehancea apar menționate documentar, prima oară, în 1531. Bisericile Sf. Gheorghe (1763), Sf. Nicolae (1795), Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (ante 1809, reclădită în 1865) și Sf. Ilie (1830-1834, reparată în 1878, 1905, 1910), în satele Fichitești, Plopu, Giurgioana și P. t.; bisericile de lemn și vălătuci cu hramurile Sfinții Voievozi (1806, reparată în 1930) și Sf. Dumitru (1837-1842), în satele Lehancea și Sârbi.