PIETROASA 1. Com. în jud. Bihor, situată la poalele de NV ale m-ților Bihor, pe râul Crișu Pietros; 3.403 loc. (2003). Expl. de marmură (Chișcău), de calcar și de granit. Centru etnografic și de artă populară (sculpturi în lemn, mobilier țărănesc, rotărit, țesături și costume populare). Teritoriul comunei este inclus în Parcul Național al Munților Apuseni; în cadrul lui se află o serie de rezervații naturale: Pietrele Galbenei, Valea Galbenei, platoul carstic Padiș, Piatra Bulzului, ghețarul „Focul Viu”, Avenul Borțigului, molhașurile din valea Izbucelor, Cetățile Ponorului, Fâneața izvoarelor Crișului Pietros, Pietrele Boghii, Săritoarea Bohodeiului, depr. Bălileasa, Groapa de la Barsa, vf. Biserica Moțului, platoul carstic Lumea Pierdută. Pe terit. satului Chișcău se află Peștera Urșilor. Satul P. apare menționat documentar în 1587. În satul Cociuba Mică, atestat documentar în 1587, se află biserica Sf. Gheorghe (sec. 18). 2. Com. în jud. Timiș, situată la poalele de NV ale m-ților Poiana Ruscăi, pe cursul superior al râului Bega Poieni; 1.169 loc. (2003). Expl. de min. de fier și de calcar. În satul P., atestat documentar în 1514, se află biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului (1779), iar în satele Crivina de sus și Poieni, bisericile de lemn cu hramul Cuvioasa Parascheva (1676, renovată în 1778 și din 1791, pictată în 1812).

PIETROASELE, com. în jud. Buzău, situată la poalele de SSE ale dealului Istrița; 3.569 loc. (2003). Haltă de c. f. Centri viticol și de vinificație. Stațiune experimentală viticolă (din 1892). Pe terit. satului P. au fost descoperite urmele unui castru roman (sec. 2 d. Hr.) și marele tezaur, datând din epoca migrației popoarelor, cunoscut sub numele de „Tezaurul de la Pietroasa” sau „Cloșca cu puii de aur”, atribuit regelui vizigot Atanaric, care se presupune că ar fi îngropat aceste tezaur în anul 375 d. Hr., în timpul pătrunderii hunilor în spațiul carpato-danubian. Din acest tezaur alcătuit inițial din 22 de piese de aur, se mai păstrează astăzi doar 12 piese, cu o greutate totală de 18,79 km, fiind format dintr-un taler, o oenochoe fusiformă, o pateră, două cupe (una octogonală și alta dodecagonală), o fibulă mare, având forma unei păsări de pradă, decorată cu pietre prețioase, o pereche de fibule identice, reunite printr-un lanț, decorate cu pietre prețioase, o fibulă mică ș.a. Tezaurul se află, parțial, la Muzeul Național de Istorie a României din București.