PETUNIE, petunii, s. f. Plantă erbacee decorativă din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă și cu flori mari, diferit colorate și plăcut mirositoare, care au corola în formă de pâlnie (Petunia hybrida). – Din fr. pétunia.

PETUNIA Juss., PETUNIA, fam. Solanaceae. Gen originar din Republica Federativă a Braziliei și Argentina, cca 26 specii, erbacee pînă la semilemnoase, vivace, cultivate ca anuale, glandulos-păroase, tulpini ramificate, înalte sau pitice, erecte sau pendule. Flori divers colorate, miros plăcut, învoite sau simple cu o înflorire bogată și persistentă, pierind din cîmp cu primele brume de toamnă (caliciul 5-foliat, foliole stipelate, corolă infundibuliformă cu tubul floral lung-cilindric sau lărgit spre vîrf, limbul plicat, marginea îndepărtată, pliată, lacinii scurte și late, deseori puțin neregulate, cu vîrf ușor bilobat, 5 stamine inegale, intercalate la mijlocul tubului floral sau mai jos, nu ies din floare, a 5-a stamină cu mult mai mică, stigmat globulos) singulare, la subsuoara frunzei. Valvele capsulei nedivizate. Frunze ovate, sesile sau scurt-pețiolate.

PETUNIE s. (BOT.; Petunia hybrida) (reg.) leicuță, parfum, tolceruț, vinete (pl.), bună-dimineața.