Pengiab n. țară în Industanul englez: 23 mil. loc., cu cap. Lahora.

PANJAB (PENJAB) v. Punjab.

PUNJAB (PANJAB) [pandʒáb] (din persană, panj „cinci” + ab „apă”) 1. Regiune naturală în N Câmpiei Indo-Gangetice (India și Pakistan), cuprinsă între m-ții Himalaya (la N), M-ții Suleiman (la V) și râul Yamuna (Junina) la S, străbătută de cinci râuri (Jhelum, Chenab, Ravi, Beas, Sutlej) care, unindu-se, formează râul Panjnad, afl. al Indusului; 256,6 mii km²; alt. sub 200 m. Climă tropicală aridă cu precipitații care scad de la E spre V. În N climă montană. Vegetație de savană și de semideșert. 2. (Punjabi Suba) Stat în NV Indiei; 50,4 mii km²; 24,2 mil. loc. (2001). Centrul ad-tiv: Chandῑgarh. Parte de N cu relief muntos (Himalaya). În sec. 18, akhii au întemeiat un puternic regat P., care a trecut, în 1849, în stăpânire britanică; în 1947, o mică parte din P. a fost înglobată la India, iar restul la Pakistan. Expl. forestiere. Cereale, bumbac, trestie de zahăr. Creșterea animalelor. Irigații. 3. Provincie în E Pakistanului; 205,3 mii km²; 73,6 mil. loc. (1998). Centrul ad-tiv: Lahore. Alte orașe: Faisalabad, Rawalpindi.