O definiție pentru PIN
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+PIN (număr personal de identificare) s. n., pl. PIN-uri
Intrare: PIN
| substantiv neutru (N24--) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||