NOUĂLEA num. ord.: m. al ~, f. a noua, care ocupă locul, rangul, șirul arătat prin numărul nouă.

nóŭălea (al), nóŭa (a) num. ordinal (ea dift. D. noŭă, 9). Care e după al optulea: regimentu al noŭălea, al noŭălea regiment.

NOUA, cultură de la sfârșitul Epocii Bronzului (sec. 14-sec. 12 î. Hr.), răspândită în Moldova, Transilvania, Muntenia de est și Dobrogea. Numită astfel după o suburbie a Brașovului, unde au fost descoperite primele urme caracteristice ale acestei culturi.