Nerone m. împărat roman, faimos prin crimele sale; el dete pierzării pe soția sa, pe mama sa și pe fratele său Britanic, incendia Roma și persecută pe creștini (54-68).

Nero (sau Nerone) – Deși față de hitlerii vremurilor mai apropiate de noi, care ne fac să exclamăm ca Vergiliu: animus meminisse horret, Nero apare ca un pigmeu, numele acestui împărat roman (54-68) a rămas totuși de 1900 de ani pecetea cu care sînt stigmatizați tiranii asasini și incendiatori. Iată numai cîteva din isprăvile care i-au transformat lui Nero numele în poreclă: și-a ucis mama, pe Agripina; l-a otrăvit pe Britannicus; a fost învinuit că a dat foc Romei; a aruncat pradă fiarelor din circ pe primii creștini; sub acuzația de complot i-a silit să se sinucidă pe Seneca, Lucan, Petronius etc. Un om neobișnuit de crud merită comparația: „e un Nero”. Regele Christian II al Danemarcei și al Suediei a fost considerat „un Nerone al Nordului”. Din acest nume a derivat și adjectivul neronic. Despre un paricid sau despre un incendiator se spune că are porniri neronice. LIT.