Munteanu V. Nicodim Munteanu.

Munteanu, Radu (sec. 18), zugrav, autor al multor ansambluri de pictură murală în bis. de lemn din Maramureș și Țara Lăpușului (Săliștea de Sus, 1775; Desești, 1780; Șurdești, 1783; Rogoz, 1785, etc.). Reprezentant al ultimei etape a picturii medievale românești.

MUNTEANU, Aurel (1902-1962), actor român. Joc subtil, în care îmbină luciditatea cu emotivitatea, pe scena teatrelor naționale din Iași și București (Zefir din „Trandafirii roșii” de Z. Bârsan, Romeo din „Romeo și Julieta” de Shakespeare, Lelio din „Mincinosul” de Goldoni, Hlestakov din „Revizorul” de Gogol și Soțul din „Orfeu în infern” de T. Williams).

MUNTEANU, Basil (1897-1972, n. Brăila), istoric literar român. Stabilit în Franța (1946). M. coresp. al Acad. (1939), prof. univ. la București. Studii privind literatura franceză („Permanențe franceze. De la Descartes la Giradoux”). Intensă activitate pentru cunoașterea literaturii române în străinătate și pentru afirmarea originalității ei („Literatura românească în perspectivă europeană”, „La littérature roumaine de L’Europe”, „Panorama de la littérature roumaine contemporaine”).

MUNTEANU, Francisc (1924-1994, n. Vețel, jud, Hunedoara), scriitor, scenarist și regizor român de film. Povestiri exploatând senzaționalul și pitorescul („Cerul începe de le etajul trei”); romane evocând mediul muncitoresc postbelic („În orașul de pe Mureș”, „Statuile nu râd niciodată”). Filme („Soldați fără uniformă”, „La patru pași de infinit”, „Detașamentul Concordia”).

MUNTEANU, George (1924-2001, n. Bravicea, jud. Orhei), critic și istoric literar român. Cronici („Atitudini”, „Sub semnul lui Aristarc”), studii de referință în eminescologie („Hyperion I. Viața lui Eminescu”, „Eminescu și antinomiile posterității”, „Eminescu și eminescianisnul”); sinteze („Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici”).

MUNTEANU, Liviu Galaction (1898-1961, n. Cristian, jud. Brașov), teolog român. Prof. la Academia Teologică din Cluj, al cărei rector a fost (1940-1945). Lucrări asupra Vechiului și Noului Testament și a vieților sfinților („Istoria creațiunii în lumina cercetărilor științifice”, „Vechiul Testament și creștinismul”, „Viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, „Viața Sfântului Apostol Pavel”, „Viața Sfinților Apostoli”). Închis de autoritățile comuniste și deținut la Aiud (din 1959), a murit în închisoare.

MUNTEANU, Nicolae (n. 1941, Brașov), arhitect român. Prof. univ. la Iași. Lucrări de orientare funcționalistă, în special construcții sociale (hotel, muzeu și sistematizarea verticală a întregului ansamblu central în Vaslui; Facultatea de Științe Economice și Centrul de Calcul al Universității Al.I. Cuza din Iași). A proiectat locuințe-tip pe noi sisteme constructive și din cadre prefabricate de tip portal (Iași, Vaslui, Buzău, Odobești).

MUNTEANU, Radu (sec. 18-19, n. sat Ungureni, Maramureș), zugrav român. Autor a numeroase ansambluri pictate pe pereții bisericilor de lemn din Maramureș și Țara Lăpușului (Săliștea de Sus, Desești, Șurdești, Dobric, Rogoz ș.a.). Compozițiile sale se îndepărtează de tradiția postbizantină, apropiindu-se de arta populară din desenul plin de vervă, naiv și sincer, prin coloritul armonios.

MUNTEANU, Romul (1924-2011, n. sat Căianu Mic, jud. Hunedoara), istoric, critic literar și editor român. Prof. univ. la București. Director al Editurii Univers (1971-1990). Studii de literaturi universală („Metamorfozele criticii europene moderne”, „Noul roman francez”, „Farsa tragică”, „Literatura europeană în epoca luminilor”, „Clasicism și baroc în literatura europeană din sec. al XVII-lea”).

MUNTEANU, Stelian (1918-1990, n. Sânpetru, jud. Brașov), silvicultor român. M. coresp. al Acad. (1974), prof. univ. la București și Brașov. A introdus în literatura de specialitate termenul de torențialitate, elaborând lucrări privind corectarea torenților și ameliorarea terenurilor degradate („Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale”, „Corectarea torenților”).

Nicodim Munteanu (1868-1948), patriarh al României, n. la Pipirig, jud. Neamț, dintr-o familie de țărani. Studii la Iași și la Kiev. A intrat în monahism în 1893 la m-rea Neamț, vicar al Episcopiei Dunării de Jos, vicar din 1909 al Mitropoliei Moldovei și episcop din 1912 la Huși, de unde a demisionat în 1923, retrăgându-se ca stareț la m-rea Neamț. În 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei și Sucevei, iar în 1939 patriarh al României. A tradus și a prelucrat din rusește peste o sută de lucrări teologice, majoritatea fiind tipărite la m-rea Neamț în colecția „Semințe evanghelice pentru ogorul Domnului” (35 vol.). În colaborare a întocmit Mica Biblie și Biblia ilustrată, prima lucrare de acest gen de la noi. În 1944 a tipărit o nouă ediție sinodală a Bibliei, în care 51 de cărți erau traduse de el după Septuaginta a ediției slave. Membru de onoare al Academiei Române, ales la 15 octombrie 1918. Este înmormântat în pronaosul catedralei patriarhale din București.

MUNTEANU GAVRIL (1812-1869, n. sat Vinagard, jud. Alba), cărturar român. Acad. (1866). Participant la Revoluția de la 1848 din Țara Românească. Manuale școlare („Gramatica română pentru clasele gimnaziale”, „Gramatica latină”), un dicționar german-român; traduceri din literatura latină și germană.

MUNTEANU MURGOCI, Gheorghe v. Murgoci Munteanu, Gheorghe.

MURGOCI MUNTEANU, Gheorghe (1872-1925, n. Măcin), geolog, geograf și pedolog român. M. coresp. al Acad. (1923), prof. la Școala Națională de Poduri și Șosele și la Școala Politehnică din București. Președinte al Comisiei Internaționale de Cartografiere a Solului (1923). Contribuții la dezvoltarea geologiei („Sinteza geologică a Carpaților Sudici”), a pedologiei („Zonele naturale de soluri din România”, „Études sur les sols arables de la Roumanie”) și geografiei românești („Câmpia Română și Balta Dunării”). Cercetări de geomorfologie, stratigrafie și tectonică colinară a regiunilor colinare ale Olteniei („Terțiarul din Oltenia cu privire la sare, petrol, și ape minerale”). A descoperit noi minerale și zăcăminte de substanțe minerale utile și a elaborat teorii intrate în patrimoniul științei mondiale.

NICODIM MUNTEANU (pe numele de botez Nicolae) (1864-1948, n. Pipirig, jud. Neamț), patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1939-1948). M. de onoare al Acad. (1918). Mitropolit al Moldovei (1935-1939). Scrieri liturgice pastorale, sfaturi pentru credincioși („Cuvântări liturgice”, „Cuvântări pastorale și îndemnuri”, „Cuvântul bisericii pentru războiul sfânt”). Traducător al „Bibliei”.