MORGAN [mó:gən], Charles Langbridge (1894-1958), scriitor englez. Romane psihologice pe tema conflictelor spirituale, a dragostei, a morții și a artei („Portret în oglindă”, „Fântâna”, „Sparkenbroke”, „Călătoria”, „Istoria judecătorului”). Piese de teatru („Fluviul scânteietor”, „Sticla arzătoare”). Eseuri („Reflecții în oglindă”, „Libertățile spiritului”).

MORGAN [mó:gən], Conway Lloyd (1852-1936), psiholog și zoolog britanic. Prof. univ. la Bristol. Unul dintre primii reprezentanți ai psihologiei comparate („Introducere în psihologia comparată”). A aplicat teoria evoluționistă la problemele comportamentului animal („Comportamentul animalelor”, „Viața animală și inteligența”, „Gândirea la animale”). A elaborat teoria „evoluției întâmplătoare”, potrivit căreia gradele succesive de evoluție nu sunt un rezultat natural și cauzal, ci un lucru nou și irepetabil („Instinct și experiență”, „Obișnuință și instinct”).

MORGAN [mó:gən], Sir Henry (1635-1688), corsar englez. Răpit de copil și vândut ca sclav în America. Amiral al corsarilor din Jamaica (1666); a condus mai multe expediții împotriva coloniilor spaniole din America Centrală. Prins și închis în Turnul Londrei, a fost reabilitat de Carol II, care, în 1674, l-a numit guvernator în Jamaica. Figură devenită populară datorită romanelor de aventuri.

MORGAN [mórgən], John Pierpont (1837-1913), finanțist american. Fondator (1871), împreună cu J. Spencer și A. Drexel, al Băncii M. A obținut controlul unor mari companii feroviare, iar la începutul sec. 20, după ce a fondat United States Steel Corporation, a deținut monopolul asupra producției de oțel din S.U.A. Colecționar de artă și cărți rare. Important rol de mecena.

MORGAN [mórgən], Michèle (pseud. Simonei Roussel) (n. 1920), actriță franceză de teatru și film. Joc expresiv, plin de distincție și eleganță („Suflete în ceață”, „Simfonia pastorală”, „Un minut de adevăr”, „Marile manevre”, „Remorchere”, „Oglinda cu două fețe”, „Maria Antoaneta”).

MORGAN [mórgən], Thomas Hunt (1866-1945), biolog american. Prof. univ. la Columbia. Director al Laboratoarelor de Științe Biologice Kerckoff de la Institutul de Științe Tehnologice, California. Unul dintre fondatorii geneticii. Primul care a folosit în mod sistematic musculița de oțet ca material de studiu pentru experiențe de genetică, formulând, pe baza cercetărilor făcute între 1909 și 1915, teoria cromozomială a eredității (v. morganism). A descoperit rolul mecanismului cromozomial de transmitere ereditară și mecanismul determinării sexului. Studii de importanță fundamentală pentru cunoașterea materialului genetic. Lucrări: „Bazele fizice ale eredității”, „Genetica drosofilei”, „Teoria genelor”, „Embriologie și genetică”. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1933).