Morèa f. peninsulă la S. de Grecia, vechiul Peloponez.

MOREA 1. Despotatul de ~, denumire a teritoriului din Pelopones, stăpânit de bizantini în perioada 1343-1460. Primul despot a fost Manuel Cantacuzino (1348-1380), fiul împăratului bizantin Ioan IV Cantacuzino. Cucerit de turci (1460), care l-au înfrânt pe Toma Paleolog, ultimul despot. S-a mai numit și Despotatul de Mistra. 2. V. Pelopones.

PELOPONES (PELOPÓNNISOS, PELOPONNESUS, MOREA), peninsulă în S Greciei, între M. Egee (la E) și M. Ionică (la V), reprezentând extremitatea sudică a Pen. Balcanice, de care se leagă prin istmul Corint, traversat de canalul Corint; 21,44 km². Țărmuri crestate, cu golfuri adânci mărginite de înguste câmpii litorale (Laconiei, Meseniei, Argolidei). Relief format pe calcare și conglomerate, fragmentat de depresiuni. Alt. max.: 2.404 m (vf. Aghios Ilas). Climă mediteraneană. Asociații de frigana și maquis. Cereale, măslini, citrice, viticultură. Orașe principale: Tripolis, Patras, Corint, Sparta, Kalamata, Nauplia. Terit. locuit inițial de pelasgi, eolieni, ionieni și aheeni, iar din sec. 11 î. Hr. de dorieni. Aflat sub hegemonia Spartei (sec. 6-4 î. Hr.), a Tebei (sec. 4 î. Hr.), a Ligii aheene și apoi sub cea a Macedoniei elenistice, P. a fost cucerit și stăpânit de romani (până în sec. 4) și înglobat în prov. romană Ahaia (146 î. Hr.). A făcut parte din Imp. Bizantin, numindu-se din sec. 13 Morea.