Mexic n. 1. republică în America de N., de 4 ori mai mare decât Franța și de 3 ori mai puțin populată (15 mil. loc.) cu cap. Mexic; 2. oraș frumos, cap. Mexicului: 763.000 loc.; 3. golf format de Oceanul Atlantic, între Statele-Unite, Antile și Mexic (Mexican).

CIUDAD DE MÉXICO [siudað de mehico] (MEXICO CITY [mexicou siti]), cap. Mexicului, centrul ad-tiv al Districtului Federal (1.499 km²), în partea centrală a țării, la 2.200 m alt.; 20,21 mil. loc. (1990, cu suburbiile), al doilea oraș al lumii. Pr. centru politic, economic (deține 50% din prod. ind. a țării) și cultural al țării. Important nod de comunicații. Aeroportul internațional „Benito Juarez”. Ind. alim., textilă, de încălț., a cimentului, poligrafică, montaj de automobile (uzinele firmelor „Ford” și „General Motors”), constr. de aparataj electrotehnic, prelucr. petrolului; siderurgie, metalurgie neferoasă, produse chimice. Mare centru comercial și financiar. Turism. Opt universități (cea mai veche din 1551). Academie de științe (1884). Catedrală (sec. 16-19). Muzee. Centru turistic. Construit în 1521 pe ruinele vechiului oraș Tenochtitlán, a fost între 1535 și 1821 cap. viceregatului Noua Spanie. Din 1824, cap. rep. independente Mexic. Locul de desfășurare a Jocurilor Olimpice de vară (1968).