mecena smi [At: CONTEMP. 1949, nr. 164, 4/4 / E: fr mécène] Persoană bogată care protejează literatura și artele Si: (rar) mecenat.

Mecena m. 1. personaj roman, favoritul lui August, amicul lui Horațiu și Virgiliu (m. 8 a. Cr.); 2. fig. om bogat sau puternic care protejează științele sau artele.

Mecena (protector roman al artelor) s. propriu m.

*Mecena (protector roman al artelor) s. propriu m.

MECENA (Caius Clinius Maecenas) (c. 70-8 î. Hr.), om politic și istoric roman. Prieten și sfetnic al împăratului August. S-a înconjurat de un cerc de poeți și scriitori (Horațiu, Vergiliu, Properțiu), numele său devenind sinonim cu acela de protector și de sprijinitor al literaturii și artelor.

Mecena (E un Mecena) – Numele acesta face și el parte din categoria numelor proprii care au ajuns substantive comune. E sinonim cu protector al artelor, susținător al artiștilor, fiindcă la Roma – pe vremea împăratului August – a existat un înalt dregător, Caius Cilnius Maecenas care, posesor al unor imense averi, își ținea palatele și grădinile deschise oamenilor de litere și artă, oferindu-le ospețe și ajutoare bănești. Horațiu dedicîndu-i Odele, iar Vergiliu Georgicele, i-au făcut numele celebru. Timpul a îndeplinit restul, în sensul că a transformat acest nume, Mecena, într-un titlu de cinste conferit cîte unui suveran, ori unui om bogat care, dornic de răsunet, lua un artist sub aripa sa ocrotitoare sau organiza reuniuni artistice. Din aceeași sursă derivă și cuvîntul mecenat = titlu sau faptă de Mecena. IST.