maraș¹ s [At: H II, 297 / E: bg мараш „vie părăsită”] (Reg) Varietate de viță de vie cu frunza lată, lucioasă și cu strugurii foarte dulci.

maraș² s [At: I. GOLESCU, C. / E: nct] (Înv) Pânză mai deasă și mai groasă decât astarul.

MARAȘ v. Kahramanmaraș.

KAHRAMANMARAȘ (sau MARAȘ), oraș în SE Turciei, la poalele M-ților Taurus, pe dr. văii Aksu, la 154 km NE de Adana; 242,2 mii loc. (1994). Centru comercial. Exportă covoare. Oraș hitit (sec. 9 î. Hr.), ulterior sub stăpânire romană și apoi musulmană (700-1097); cucerit de cruciați, a intrat în stăpânirea Imp. Otoman în sec. 16.