MAC² sm. 🌿 1 Plantă, cu miros și gust neplăcut, cu flori mari a căror culoare variază de la alb-roșu pînă la violet; semințele ei, închise într’o capsulă (măciulie), sînt uleioase, și se întrebuințează la prăjituri; prin inciziuni făcute în capsulele necoapte se extrage opiuł; frunzele și florile sînt narcotice; e numit și „mac-de-grădină” sau „somnișor” (Papaver somniferum) (🖼 2984): Macul singur, roș la față, doarme dus pe ceea lume (ALECS.); fetele pun flori de ~ sub cap, ca să le îndrăgească flăcăii (GOR.) ② MAC-CORNUT, plantă păroasă, cu flori roșii ca sîngele, ale căror petale au fie-care cîte o pată neagră da bază; numită și „paparoane” sau „paparună” (Glaucium corniculatum) (🖼 2985) ¶ 3 MAC-DE-CÎMP, plantă cu tulpina și frunzele acoperite cu peri aspri cu flori roșii (Papaver dubium) (🖼 2986) ¶ 4 MAC-ROȘU, MAC-IEPURESC, MAC-SĂLBATIC, plantă narcotică, ale cărei flori numite „paparoane” sau „paparune”, sînt de un roșu-aprins; petalele ei sînt întrebuințate în medicină, sub formă de infuziune (Papaver rhoeas) (🖼 2987) ¶ 5 MAC-ROȘU-DE-GRĂDINĂ, plantă, originară din Siberia, cultivată pentru frumusețea florilor ei, mari, de un roșu-închis (Papaver bracteatum) ¶ 6 MACUL-CIOAREI = ZĂMOȘIȚĂ [vsl.].

macu i vz mac

Mac-Mahon m. mareșal francez, născut la 1800, se distinse în Crimea și în Italia la Magenta, fu rănit și făcut prizonier la Sedan în 1870; Președinte al Republicei franceze dela 1873-1879; mort în 1893.

MAC (< engl.) Prefix de origine celtică, indicând apartenența de clan (fiul lui), care precede multe nume irlandeze și scoțiene, scris uneori cu grafii diferite (Mc, dar și M’ sau M). V. și Mc.