Lorena f. veche provincie franceză cu cap. Nancy. V. Alzacia.

Alzacia-Lorena f. până la 1919 provincie a Imperiului german împărțită în trei districte cu capitalele Strasburg, Colmar și Metz: 1.720.000 loc. Fu înapoiată în l919 Franței prin tractatul din Versailles.

LORENA (LORRAINE, LOTHARINGIA) 1. Provincie istorică în NE Franței. Oraș pr.: Metz. Expl. forestiere, de cărbuni și de min. de fier. Veche regiune ind. (metalurgie, produse chimice și textile, constr. de mașini). Cereale, Pomicultură. Creștere intensivă a animalelor. Locuită în Antichitate de celți, a fost cucerită de romani, făcând parte din provincia Gallia Belgica și apoi de franci (sec. 5). Creată în 843 prin Tratatul de la Verdun, ducatul, a fost împărțit (870) între Carol cel Pleșuv și Ludovic II Germanicul. În sec. 15, a fost încredințată ca ducat al Imperiului familiei de Lorena, iar în 1552 a obținut recunoașterea independenței. Henric II a ocupat o parte din L., care a fost anexată la Franța prin Pacea Westfalică (1648). Prin Tratatul de la Viena (1738) drepturile asupra L. au fost cedate viager lui S. Leszczyński, la moartea căruia (1766) este anexată Franței. Prin Tratatul de la Frankfurt (1871) o mare parte din L. este anexată de Germania; revine la Franța în 1919, prin Tratatul de la Versailles. Ocupată temporar (1940-1944) de germani în timpul celui de-al doilea război mondial. 2. Casa de ~, familii domnitoare succesiv în ducatul de Lorena, înainte de urcarea pe tron a lui Stanislav Leszczyński. Acestea au fost: Lorena-Alsacia (1048-1431); Loran-Anjou (1431-1473); Lorena-Vaudémont (1473-1738).

MARIA-LUIZA DE HABSBURG-LORENA (1791-1847), soția lui Napoleon și împărăteasă a Franței (1810-1814). A avut un fiu, Napoleon II, viitorul rege al Romei. După abdicarea împăratului, s-a întors în Austria.