Larisa Prenume feminin modern și destul de puțin folosit la noi, Larisa reproduce gr. Lárissa, probabil necunoscut în perioada clasică. Izvoarele grecești atestă însă, dintr-o perioadă foarte veche și cu mare frecvență, existența a nu mai puțin de 16 orașe care purtau acest nume, cel mai vechi și cunoscut fiind actualul Láris(s)a (Larza) din Tesalia. Etimologia acestui toponim, cu o arie de răspîndire destul de mare, rămîne incertă, dar încercările făcute sînt interesante, întrucît pot oferi cîteva informații asupra numelui personal. Strabo și Pausanias amintesc în operele lor de o zeiță Lárissa, fiica lui Pelasgos, de la care ar proveni numele orașelor grecești; mai mult chiar, pentru a-i găsi totuși o explicație, Lárissa a fost apropiat de Charíessa și interpretat ca atare: „grațioasă, plăcută” (gr. charis „grație”). După cît se pare, e vorba doar de o etimologie populară, mult mai rezonabilă fiind presupunerea că toponimul Láris(s)a este adaptarea grecească a unui cuvînt pelasgic cu sensul de „cetate, fortăreață”. Nu trebuie uitat nici faptul că zeița Lárissa era considerată fiica lui Pelasgos (însuși Hesiod afirmă că pelasgii erau autohtoni, ceea ce înseamnă că făceau parte din grupul vechilor populații preelenice din Peninsula Balcanică și Asia Mică, asimilate, în parte, de către greci). Preluat în perioada bizantină (probabil din Descrierea Eladei de Pausanias) și susținut de numele orașului din Tesalia, Larisa devine nume pers. feminin și depășește hotarele Greciei. Se pare că la noi Larisa este împrumutat din onomastica rusă, unde numele este mai frecvent.