LAO SHE (SHU SHE-YII) (pe numele adevărat Shu Qing-Chun) (1899-1966), romancier și dramaturg chinez. Prof. univ. la Beijing și la Univ. Harvard. Romane cu accente satirice, influențate de Dickens sau în tradiția narațiunii clasice chineze („Filozofia bătrânului Chang”, „Omul cu ricșa” – capodopera sa, „Patru generații sub același acoperiș”), ori de atitudine împotriva agresiunii japoneze („Furtuna galbenă”); piese de teatru („Groapa dragonului”, „Ceainăria”, „Omul din Beijing”) evocând viața oamenilor din cartierele mărginașe ale marilor orașe. S-a sinucis în timpul revoluției culturale.

LAO ZI [lau-dzî], (LI-ER, LIDAN) („Bătrânul maestru”) (sec. 6 î. Hr.), filozof chinez. Contemporan cu Confucius; legenda consemnează o întâlnire dintre cei doi, în urma căreia Confucius, transfigurat, mărturisește discipolilor că acela pe care l-a întâlnit este „dragonul însuși”. Lucrarea sa, numită „Lao Zi”, marchează începutul tradiției filozofice taoiste. În taoismul religios cartea este intitulată „Dao de jing” („Scriptura despre Tao și lucrarea sa”), L.Z. fiind venerat ca încarnare divină. Exegeza plasează tradiția taoistă în contrast fie cu cea confucianistă, fie cu cea budistă; alteori este privită ca formând un trunchi comun împreună cu gândirea confucianistă. Există și tendințe unificatoare ale celor trei mari tradiții – taoismul, confucianismul și budismul.

PATHET LAO („Țara laoțienilor”), numele statului independent Laos (1945-1946), preluat mai târziu de o mișcare națională, fondată în 1949 de prințul Suphanuvong, sprijinită de Vietnam, pentru lupta împotriva Franței. În 1957 se transformă în Frontul Patriotic Laoțian, comunist, care preia conducerea statului, abolește monarhia și proclamă Rep. Democrată Laos (1975). În 1979 devine Frontul Paos pentru Reconstrucția Națională.