Iulia f. 1. fiica lui Cezar și soția lui Pompeiu (m. 55 a. Cr.); 2. fiica lui August, se mărită succesiv după Marcellus, Agripa și Tiberiu (m. 14 a. Cr.).

Alba-Iulia f. 1. numele vechiu roman al Akkermanului; 2. anticul Apulum sau Belgrad; numit de Unguri Gyula Fehervár si de Germani Carlsburg, oraș în Transilvania pe malul drept al Mureșului, într’o pozițiune frumoasă, la poalele Munților Apuseni, fosta capitală a Ardealului: 11.000 loc. Reședința episcopului român. Observatoriu astronomic. Aci se află mormântul lui Ioan de Huniade. Azi, oraș românesc, unde fu încoronat la 15 Oct. 1922 Ferdinand I ca rege al României întregite.^[1]

!Alba Iulia (oraș) (desp. -li-a) s. propriu f. art., g.-d. art. Albei Iulia

Alba Iulia (-li-a) s. propriu f., g.-d. Albei Iulia

IULIA, familie nobilă în Roma antică, din care au făcut parte Iuliu Cezar și Octavian August, întemeietorul dinastiei iulio-caudice (27 î. Hr.-68 d. Hr.).

IULIA (39 î. Hr.-14 d. Hr.), fiica împăratului August. Soția edilului Marcellus, a generalului Vipsanius Agrippa, apoi a lui Tiberiu. Viața ei aventuroasă i-a adus exilul, pe ins. Pantelleria, impus de însuși tatăl ei.