HUANG DI („Împăratul Galben”) (c. sec. 26 î. Hr.), personaj legendar chinez, venerat ca unul dintre strămoși. Potrivit tradiției, era purtătorul auspiciilor elementului pământ (căruia îi corespunde centrul și culoarea galbenă, de unde și denumirea). Este inclus în panteonul taoist, iar scrierile care i se atribuie fac parte din Canonul taoist și Tratatul de medicină internă, baza acupuncturii.

HUANG HE [huáŋhə], fluviu în E Chinei; 4.845 km; supr. bazinului: 771 mii km². Izv. din E pod. Tibet, străbate M-ții Kunlun, înconjură Pod. Ordos, apoi își sapă o vale cu aspect de canion în Podișul de Loess, străbate Câmpia Chinei și se varsă în G. Bohai (Marea Galbenă) printr-o deltă. În cursul superior (1.172 km) are caractere montane, în cel mijlociu (2.970 km) are maluri înalte de 50-100 m, iar în cursul inferior (703 km), este îndiguit. Hidrocentrale; irigații. Trece prin Lanzhou, Baotou, Luoyang, Zhengzhou, Kaifeng și Jinan. Viituri puternice în timpul ploilor musonice de vară (iul.-sept.) și ape mici iarna (ian.-febr.). Debitul mediu la vărsare este de 1.500 m³/s, iar debitele maxime ajung la 22.000 m³/s. Datorită curgerii prin Podișul de Loess, apele lui sunt bogate în aluviuni (1.380 mil. t ajung anual în mare). Delta înaintează cu c. 200 m pe an. În decurs de 4.000 de ani, H. și-a schimbat de șapte ori albia în sectorul inferior și a distrus aproape 1.600 de diguri, producând inundații de multe ori catastrofale. Navigabil pe 1.600 km (până în orașul Baotou). Din 1956, s-au întreprins ample lucrări de regularizare a cursului său. Cunoscut și sub denumirea de Fluviul Galben.

HUANG-FU MI (huáŋ-fu-mi) (215-282), medic chinez. Autor al unui „Tratat clasic de acupunctură”.