HRISTOS npr. m. ⛪ Mîntuitorul; a se ruga de cineva ca de Domnul ~, a stărui mult, a se ruga cu multă stăruință; a chinui ca pe Domnul ~ (CIAUȘ.), a chinui rău; a se uita la cineva ca la ~ (VLAH.), a iubi din suflet, a adora pe cineva ¶ 2 (pl. hristoși) sm. Mîntuitor al lumii, Mesia: se vor scula hristoșii mincinoși (BIBL.) [gr. χριστός].