Horia (Ursu Nicolaie) m. născut la Albac, din părinți iobagi, capul revoluțiunii ardelene din 1784, prins de Unguri și ucis în torturi (1730-1785).

HOREA (c. 1731-1785, n. Arada, azi sat Horea, com. Horea, jud. Alba), conducătorul răscoalei țăranilor români din Transilvania din 1784-1785. Se numea Vasile Ursu Nicola, H. fiind poreclă după obiceiul lui de a „hori”, adică de a cânta. Iobag pe domeniul fiscal al Zlatnei, este, încă înainte de răscoală, agitator al țăranilor din munți și unul dintre purtătorii de cuvânt în lupta împotriva sarcinilor excesive și a abuzurilor. În această calitate a călătorit, împreună cu alții, de patru ori la Viena, ajungând să prezinte plângerile supușilor chiar împăratului. Temporar și supus nobiliar, în Ciucea, pe domeniile Bánffy, moț peregrin, cu meseria lui de lemnar, a cunoscut prin propria lui experiență viața semenilor săi iobagi și din afara munților. – Răscoala condusă de H., Cloșca și Crișan. Precedată de agitațiile în jurul conscripției militare, răscoala a izbucnit la 2 nov. 1784, în Zarand, cuprinzând repede M-ții Apuseni, comitatele Hunedoara și Alba, trecând și în comitatele Turda, Cluj, Sibiu și amenințând să cuprindă toată Transilvania. În culmea biruinței, țăranii au adresat, la 11 nov., un ultimatum nobilimii: nobilime să nu mai fie, pământurile ei să se împartă poporului de rând. În acțiunea sa, H. a fost secondat de Cloșca și Crișan, amândoi din Cărpiniș. Împotriva răscoalei s-a înarmat nobilimea, dar împăratul a oprit-o de la acțiune militară proprie. Răscoala a fost reprimată de armata imperială. Conducătorii au fost prinși, H., Cloșca, la 27 dec., Crișan, la 30 ian., și închiși la Alba Iulia. Aici au fost cercetați și osândiți de comisia regală de investigație. Crișan s-a sinucis în închisoare, iar H. și Cloșca au fost executați, la 28 febr. 1785, prin frângerea cu roata, în fața câtorva mii de țărani aduși din comitatele cuprinse de răscoală. Scopul ultim al răscoalei a fost desființarea iobăgiei. Ca atare, ea este prima ridicare revoluționară din cuprinsul țării, marcând începutul procesului revoluționar de desființare a raporturilor feudale. Rolul lui H. a fost atât de important în izbucnirea și desfășurarea ei, încât evenimentul însuși s-a fixat în istorie sub numele de „Răscoala lui Horea”. Printre urmările imediate ale răscoalei trebuie numărată și patenta de desființare a șerbiei (Leibeigenschaft) din 22 aug. 1785. Numele lui H. a rămas mobilizator nu numai pentru luptele de mai târziu ale țărănimii, dar și pentru luptele de eliberare ale poporului român în genere.

HOREA, com. în jud. Alba, 2.223 loc. (1998). Casa memorială și bustul lui Horea (de Romulus Ladea, 1967), în satul Horea.

HOREA 1. Mihai H. (n. 1926, sat Petea de Câmpie, jud. Mureș), pictor român. Autor de tablouri abstracte, monocrome, cu un colorit temperat și o vibrație rafinată a suprafeței. 2. Ion H. (n. 1929, sat Petea de Câmpie, jud. Mureș), poet român. Frate cu H. (1). Lirică bucolică („Coloana în amiază”, „Umbra plopilor”, „Calendar”, „Măslinul lui Platon”). Versuri pentru copii.

Horea (Horia) Ca și alte nume de glorie din istoria noastră națională, Hórea este astăzi unul dintre prenumele masculine care se bucură de popularitate, fapt explicabil prin faima conducătorului răscoalei populare transilvănene din anul 1784. Eroul din Albac se numea Vasile Ursu Nicola și ar fi primit porecla Horea pentru că îi plăcea să horească (vb. a hori de la horă, înseamnă mai ales „a cînta din gură sau fluier”). În onomastica noastră mai apar, chiar cu mult înaintea lui Horea din Albac (c. 1780 – 1785) și alte forme asemănătoare (Hore, Horie, Horiia, Horul, Horel, Horiță etc.) care probabil nu au nici o legătură cu numele în discuție (unul din argumentele care ar putea fi aduse în sprijinul acestei afirmații este și faptul că formele amintite apar ca prenume sau nume de botez, pe cînd Horea este la origine un supranume. Creație românească intrată deci în uz ca prenume în epoca noastră, fosta poreclă devenită renume apare mai ales în forma Hória (pronunțat în trei silabe: Hó-ri-a), datorită unei scrieri greșite a numelui, scrierea și pronunțarea corectă a numelui fiind Horea (pronunțat în două silabe: Hó-rea). Pătrunsă adînc în conștiința poporului, figura lui Horea a inspirat numeroase creații artistice, populare sau culte, literare, plastice, muzicale.