+Henry (fizician american) s. propriu

HENRY [hénri], Joseph (1797-1878), fizician american. Realizatorul primilor electromagneți (1829) și al unei forme primitive de telegraf. A realizat o primă versiune a motorului electromagnetic (1831) și a descoperit fenomenul de autoinducție (1832).

HENRY [ãri], Louis (1834-1913), chimist belgian. Autor al unui tratat de chimie generală și a numeroase studii de specialitate. M. de onoare al Acad. Române (1909).

HENRY [ãri], Paul (1896-1967), istoric și filolog francez. Prof. univ. la Cernăuți, Clermond Ferrand și Rennes. Director al Institutului de Înalte Studii Franceze din București (1925-1932), ministru al Educației (1960-1962). Studii privind monumentele din N Moldovei („Biserica din Moldova de Nord de la origini până la sfârșitul sec. XVI. Arhitectură și pictură”, „Domnia și construcțiile lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504)”); a scris o „Istorie a românilor”. M. coresp. al Acad. Române (1938).

HENRY [ãri], Pierre (1927-2017), compozitor francez. Unul dintre cei mai importanți creatori de muzică electroacustică. Fecunditate, putere de muncă, diversitate expresivă, tehnică impecabilă, atracție pentru exces, îmbinarea grotescului cu sublimul. Colaborează cu Pierre Schaeffer în domeniul muzicii concrete. Lucrări: „Simfonie pentru un bărbat singur” (în colab.), „Microfonul bine temperat”, „Muzică fără titlu”, „Simfonia a zecea, omagiu lui Beethoven” ș.a.

HENRY [hénri], William (1775-1836), chimist britanic. A descoperit (1803) legea conform căreia masa unui gaz care se dizolvă sau este absorbit într-un volum dat de dizolvant este proporțională cu presiunea gazului la temperatură constantă (legea lui H.).

MORE [mo:], Henry (1614-1687), filozof și teolog englez. Unul din liderii „platonicienilor de la Cambridge”. Inițial, receptiv la filozofia lui Descartes, a combătut totuși, în spiritul platonismului creștin al Renașterii, noua viziune științifică asupra lumii („Antidot împotriva ateismului”, „Echiridion Ethicum”, „Dialoguri divine”).