MĂLĂOI, mălăoi, s. m. Numele a doi arbuști care cresc pe stînci și au flori galbene și frunze liniare, acoperite cu peri. (Helianthemum alpestre și rupifragum).

HELIANTHEMUM (Mill.). Adaus., HELIANTEMUM, IARBA OSULUI, fam. Cistaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene, 75-85 specii, erbacee sau subarbuști, glabre sau pubescente. Frunze eliptice, liniar-eliptice, oblonge sau liniar- oblonge, opuse uneori, cele dinspre vîrf alterne. Flori (3 sepale, 5 petale albe, galbene, portocalii, roz sau roșii, de cîteva ori mai lungi decît caliciul, număr mare de stamine, ovar cu o singură lojă, stil cu lungime variabilă, drept sau îndoit la bază, stigmat trilobat) așezate într-un racem multiflor. Fruct, capsulă.

MĂLĂOI s. (BOT.; Helianthemum alpestre și rupifragum) (reg.) ferăstrău, rujă, iarba-osului.

mălăoi s.m. (bot.; reg.) 1 v. Iarba-osului (v. iarbă) (Helianthemum chemaecistus și Helianthemum vulgare). 2 v. Iarba-osului (v. iarbă) (Helianthemum alpestre și Helianthemum rupifragum).