Danaide f. pl. Mit. 1. cele 50 fete ale lui Danaus, cari, sugrumându-și bărbații în ziua nunții, fură osândite să umple în Infern un butoiu fără fund; 2. fig. butoiul Danaidelor, lucru nesfârșit, întreprindere imposibilă.

Butoiul Danaidelor – Danaide e numele patronimic al celor cincizeci de fiice ale regelui Danaos al Argosului (cetate din Grecia antică). El era fratele regelui Aegyptos al Egiptului, care la rîndul lui avea cincizeci de fii. Aceștia voiau să se căsătorească cu frumoasele Danaide, dar atît ele, cît și tatăl lor Danaos au refuzat propunerea. Aegyptos a recurs atunci la un mijloc de constrîngere: și-a trimis băieții în fruntea unei numeroase armate. Danaos a trebuit să cedeze, dar a poruncit mireselor ca în noaptea nunții să-și sugrume soții, ceea ce și făcură. Pentru fapta lor criminală, cînd au ajuns în infern – spune mitologia – au fost pedepsite pe vecie să umple un butoi fără fund. Această legendă a dat naștere expresiei Butoiul Danaidelor, care înseamnă o muncă zadarnică, o risipă fără de sfîrșit. De asemenea, expresia mai servește ca o comparație pentru ceva care nu se poate umple niciodată. Folosirea ei este foarte frecventă. Iată o ilustrare mai veche: „Bufetul era toată seara asediat, mereu plin și mereu gol ca butea Danaidelor!”… povestește Ion Ghica, descriind Un bal la Curte în 1827. Și iată un exemplu mai recent: „În zilele noastre, omenirea varsă pentru înarmări, ca într-un butoi al Danaidelor, imense cantități de bunuri materiale care ar putea fi folosite pentru îmbunătățirea traiului oamenilor”. („Scînteia”, nr. 4724). MIT.