Damasc n. oraș în Turcia aziatică (Siria): 260.000 loc. Veche reședință a califilor Omiazi, celebră odinioară prin fabricarea săbiilor de oțel.

Damasc (capitala Siriei) s. propriu n.

*Damasc (nume de loc) s. propriu n.

Damasc, unul dintre cele mai vechi orașe din lume, capitala Siriei, pe drumul căruia Iisus Hristos i s-a arătat lui Saul, un fariseu fanatic care persecuta pe creștini, ceea ce l-a determinat să se convertească la creștinism, fiind botezat de Anania și primind numele de botez de Pavel.

DAMASC (ESH SHAM, DIMASHQ), cap. Siriei, situată într-o depr. la poalele M-ților Antiliban, pe râul Barada; 1,45 mil. loc. (1992). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Pr. centru economic, politic și cultural al țării. Televizoare, aparatură telefonică. Ind. textilă, a cimentului, sticlei, farmaceutică și alim. (zahăr). Artizanat (feronerie și țesături). Academie de științe. Universitate. Muzeu național. Fortăreață (sec. 12-13), moscheea Omeiazilor (sec. 8), mausoleul lui Saladin (sec. 12), palatul lui Azem (sec. 18). Oraș străvechi, întemeiat în sec. 16 î. Hr.; capitală a Regatului arameilor (sec. 10 î. Hr.), a făcut parte din Asiria, Regatul Noului Babilon, Persia ș.a., fiind apoi stăpânit de romani, bizantini, arabi (capitală a Califatului omeiad, 661-750) și de turcii otomani (1516-1918). Important centru meșteșugăresc și comercial medieval; în 1920 a devenit centrul ad-tiv al terit. Siria, aflat sub mandat francez; din 1941, capitala Siriei independente (cea mai veche capitală din lume în funcțiune).

APOLODOR din Damasc (c. 60-125 d. Hr.), arhitect și constructor militar roman, de origine grec. A construit Podul peste Dunăre, de la Drobeta și Forul lui Traian din Roma, cu celebra Columnă.

Drumul Damascului – Expresia vine de la o povestire din „Faptele apostolilor” (cap. IX), unde se relatează că Saul (numele dinainte de creștinare al apostolului Pavel), prigonitor pînă atunci al creștinilor, a plecat într-o zi la Damasc (oraș din Asia Mică, azi capitala Siriei). Pe drum, „o lumină l-a învăluit deodată ca într-un fulger” și, în urma acestei viziuni, s-a decis și a trecut la creștinism. Literatura a reținut imaginea și a creat expresia „drumul Damascului” sau „a luat drumul Damascului”, spre a caracteriza prin această formulă lapidară cazurile în care o revelație provoacă o bruscă schimbare de idei, sentimente, sau păreri. În sensul cel mai laic al cuvîntului revelație. BIB.