crișan a. norocos, invidiat de toată lumea: hăi Crișanu, el! ISP. [Lit. locuitor din țara Crișului].

crișan, -ă, crișani, -e, adj. (reg.) norocos, bogat, invidiat de toți.

CRIȘAN, com. în jud. Tulcea, pe brațul Sulina; 1.402 loc. (1991). Cherhana.

CRIȘAN (Gheorghe C. sau Marcu Giurgiu) (1733-1785, n. Vaca azi sat Crișan, com. Ribița, jud. Hunedoara), iobag român. Unul dintre cei trei conducători ai răscoalei țărănești din Transilvania din 1784-1785. A comandat acțiunile țăranilor răsculați din Zarand, apoi la Cîmpeni, Abrud, Cricău; din tabăra sa a pornit, în numele lui Horea, ultimatul țăranilor (11 nov.) ce au luptat apoi împotriva trupelor imperiale în Zarand, la Brad, la Hălmagiu. După reprimarea răscoalei a fost prins (30 ian. 1785) și închis la Alba Iulia; s-a sinucis, sugrumîndu-se cu curelele de la opinci (13 febr.).