corund sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Chm; Min; iuz) Corindon. 2 Oxid de aluminiu, foarte dur, incolor, cu luciu adamantin, impurificat, cu urme de compuși de crom și de fier Cf safir, rubin, topaz.

CORUND, com. în jud. Harghita, în Depr. Praid; 6.363 loc. (1991). Expl. de aragonit și argilă. Ape minerale carbogazoase. Centru de ceramică (smălțuită) populară secuiască.