Cici m. pl. numele Slavilor din Ciceria: Sârbi și Români refugiați în sec. XVI de frica Turcilor.

cici, (cicea), adj. – (reg.) 1. Frumos, drăguț: „S-o făcut lelia cicică / Cu fărină din potică” (Bârlea, 1924, II: 295). 2. (s.f.) Lucru scump, de preț: „Porția musai să iasă. / De unde focu-a ieși / Dacă umblă după cici” (Bârlea, 1924, II: 190). – Var. a lui cicea, creație expresivă infantilă (DER); din ucr. čiča (DA, MDA).