*CICERONE sm. Călăuză care arată străinilor curiozitățile unui oraș: monahul ce-mi slujea de ~ (ODOB.) ; ~le mi-a propus să vizitez biserica vecbe (I.-GH.) [fr.].

CICERONE, ciceroni, s. m. Călăuză care arată vizitatorilor lucrurile interesante dintr-un muzeu, dintr-un oraș etc. – It. cicerone (fr. cicérone).

Cicerone (Marcu Tuliu) m. cel mai celebru dintre oratorii romani; consul, mântui patria de conspirațiunea lui Catilina (63 a. Cr.); fu sugrumat din ordinul triumvirului Antoniu. Afară de discursuri, el a lăsat numeroase opere filozofice inspirate de doctrina lui Platon (106-43 a. Cr.).