țițero^{[1] [2]} smi vz cicero

QUOUSQUE TANDEM (lat.) (Cicero) = Pînă cînd? Dacă se pierde răbdarea asupra unor stări de lucruri, asupra unor vorbării, se spune: Quousque tandem.

SUMMUM JUS, SUMMA INJURIA (lat.) (Cicero) Dreptate dusă la exces, nedreptate excesivă.

Cicero (personalitate romană) s. propriu m.

*Cicero (nume de persoană) s. propriu m.

Cicero s. m. pr. – Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. Der. cicero, s. m. invar. (corp de literă de 12 puncte tipografice), din fr. cicéro; cicerone, s. m. (călăuză, ghid), din it. cicerone; cicronian, adj.

CICERO, Marcus Tullius (106-43 î. Hr.), om politic, orator, filozof și scriitor roman. În calitate de consul a demascat conjurația lui Catilina împotriva Senatului (63 î. Hr.). Asasinat din porunca lui Antonius, pe care îl atacase, susținîndu-l pe Octavian, nepotul lui Cezar. Discursurile sale politice („Catalinarele”, „Filipicele”), pledoariile juridice, tratatele de retorică și de stil („Despre invențiune”, „Despre orator”) au ridicat la un înalt nivel proza și elocința latină. Filozof eclectic, a manifestat preferință pentru doctrina Noii Academii, în teoria cunoașterii, și pentru stoicism, în morală („Despre supremul bine și supremul rău”, „Despre îndatoriri”, „Despre natura zeilor”). Contribuții la formarea vocabularului filozofic latin, temelie a terminologiei filozofice europene.