5 definiții pentru Cicero
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țițero[1] [2] smi vz cicero
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- Neclar dacă este variantă a lui țițero1 sau a lui țițero2. — cata
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
Cicero (personalitate romană) s. propriu m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*Cicero (nume de persoană) s. propriu m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
Cicero s. m. pr. – Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. Der. cicero, s. m. invar. (corp de literă de 12 puncte tipografice), din fr. cicéro; cicerone, s. m. (călăuză, ghid), din it. cicerone; cicronian, adj.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CICERO, Marcus Tullius (106-43 î. Hr.), om politic, orator, filozof și scriitor roman. În calitate de consul a demascat conjurația lui Catilina împotriva Senatului (63 î. Hr.). Asasinat din porunca lui Antonius, pe care îl atacase, susținîndu-l pe Octavian, nepotul lui Cezar. Discursurile sale politice („Catalinarele”, „Filipicele”), pledoariile juridice, tratatele de retorică și de stil („Despre invențiune”, „Despre orator”) au ridicat la un înalt nivel proza și elocința latină. Filozof eclectic, a manifestat preferință pentru doctrina Noii Academii, în teoria cunoașterii, și pentru stoicism, în morală („Despre supremul bine și supremul rău”, „Despre îndatoriri”, „Despre natura zeilor”). Contribuții la formarea vocabularului filozofic latin, temelie a terminologiei filozofice europene.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni