Carina Împrumutat recent din onomastica apuseană, mai puțin folosit la noi, Carina poate fi explicat, în funcție de proveniența sa, în două feluri. Pe teren romanic, încadrîndu-se într-o lungă serie de derivate cu suf. -ina (frecvent astăzi și la noi), Carina poate fi apropiat de radicalul Car- (din cognomenul lat. Carus, fem. Cara, corespunzătoare adj. carus, „drag, iubit”, păstrat în it., sp. caro, fr. cher, it. carino „grațios”; între 283 – 285, împăratul roman Marcus Aurelius Carinus, fiul lui Carus). Pe teren germanic, numele este un frecvent hipocoristic pentru Katalin, → Ecaterina, așa cum apare în daneză, suedeză etc. în perioada modernă numele de persoană se împrumută frecvent de la un popor la altul, astfel că cele două forme, la origine diferite etimologic, s-au confundat, nemaiputînd fi separate categoric. ☐ It., sp. Carina, magh., rus. Karina, germ. Karin.