bizet s.n. Garnitură ornamentală de piele la încălțăminte. Lache... își încalță ghetele cele noi cu bizețuri, își ia pălăria cea nouă și pornește (CAR.). • pl. -ețe, -uri. /<germ. Besätze, pl. lui Besatz „bordură, garnitură”.

BIZET [bizé], Georges (1838-1875), compozitor francez. Unul dintre creatorii operei naționale franceze. Stilul său vădește expresivitate melodică, forță dramatică, bogăție a armoniei și a ritmului, strălucire a coloritului orchestral („Pescuitorii de perle”, „Carmen”, „Djamileh”).